Despre prietenie

Se presupune ca unul dintre cele mai importante lucruri din viata unui om il reprezinta prietenii. Multi sunt de parere ca nu putem trai fara ei, fara aceste persoane care ar trebui sa fie un punct de sprijin in viata fiecaruia. Spun ''ar trebui'' pentru ca stim cu totii ca nu se intampla niciodata asa. M-am gandit mult in ultimul timp la tipul asta de relatii, la ceea ce inseamna in sine conceptul de "prietenie". Am realizat ca prietenul este o persoana careia nu-i pasa cine esti, ce ai sau cati oameni roiesc zilnic in jurul tau; este un om care, oricat de ocupat ar fi sau oricate greutati ar avea pe suflet, este intotdeauna acolo ca sa te asculte, sa te linisteasca, sa te ajute; este cel care nu te va judeca niciodata, oricate prostii ai spune, care nu te va pune niciodata intr-o lumina proasta in fata celorlalti; cel care intelege perfect nevoia ta de liniste, dar care are mereu cuvintele potrivite pentru tine; este persoana in fata careia poti sa plangi fara sa te simti cenzurat, dar cu care poti in acelasi timp sa razi pana la lacrimi de cea mai mica tampenie pe care ai facut-o...

Multi dintre noi ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte de a ne declara cu atata usurinta prietenii cuiva. Doar fiind mereu cu sufletul alaturi de o persoana, intelegandu-i trairile si nejudecand-o, ne putem numi ''prieteni''. Pana atunci, e de ajuns sa analizam cuvintele marelui Nicolae Steinhardt: "Prieten se numeste omul care te ajuta, fara ca verbul sa fie urmat de un complement circumstantial de loc, de timp sau de mod"!

Poveste

S-au cunoscut asa cum se cunosc mai toti tinerii din ziua de azi...pe net. Dupa saptamani de tatonare, dupa ce fiecare isi pierduse increderea in oameni, au hotarat sa se intalneasca, fiind convinsi ca au multe in comun. Ajunsa prima la locul stabilit, ea simtea ca ceva nu e in regula. Desi el nu aparuse inca, se simtea agitata; se plimba de colo-colo, gandindu-se la tot felul de lucruri. Trecusera 15 minute si el nu aparuse. Desi se simtea mintita, ceva ii spunea parca sa mai astepte putin. Hotari sa mai stea 5 minute, dupa care va pleca. Se gandea la vorbele lui, la cat de frumos vorbise cu ea si la cat de in regula parea. Nu-i venea sa creada ca putuse fi atat de fraiera incat sa se astepte ca el sa apara. Dezamagita, isi promise ca nu va mai lasa niciodata pe nimeni sa-si bata joc de ea. Hotari sa plece. Intorcandu-se, isi dadu seama ca el era in spatele ei. Il intreba de cat timp se afla acolo. "Destul cat sa-mi dau seama ce-ti trece acum prin minte". Ii venea sa-i spuna in fata cat e de infumurat si ca i-ar prinde bine niste lectii de bun simt. In schimb, se trezi urmandu-l in localul unde aveau sa-si petreaca urmatoarele 2 ore incercand sa afle cat mai multe unul despre celalalt. Ajunsa acasa, incepu sa-si gaseasca alte ocupatii, pentru a evita sa se gandeasca la intalnirea avuta. "Cat de sigur pe el poate fi omul asta! Nu cred ca l-as putea suporta multa vreme in preajma mea", se trezi gandind cu voce tare...Timpul a trecut; s-au mai intalnit, si-au povestit experientele, s-au ajutat reciproc. A trecut mult timp de la prima lor intalnire. In timp ce unul isi aminteste cu drag momentul, celalalt refuza sa vorbeasca despre el.

Promise

I promised myself one thing today

Wondering how could I be so blind

I promised that soon I'll find a way 

To change everything, to leave it behind.

I know that loving you was only my choice

But just think of all the pain that it brought

Still...even now, just hearing your voice

Reminds me of things that I never forgot.

Something must change, though I'm not sure how

'Cause I'm going down...going so deep

I promised to do it, I'm starting right now

This is a promise that I'll try to keep.

Ce simti?

Nu cred ca o sa ajung vreodata sa inteleg oamenii in totalitate. M-am intrebat de atatea ori ce e in mintea lor. Va intreb si pe voi. Ce simtiti atunci cand aruncati cu vorbe, cand stiti ca cineva sufera din cauza voastra? Atunci cand plangeti? Cand zambiti? Atunci cand va doriti sa fiti ascultati dar nu vi se da importanta? Ati fost vreodata pusi in situatia sa raspundeti la intrebari de genul "Ce simti?"? Nu ma refer aici la senzatii fizice ci mai degraba la cele mai profunde, care tin de suflet, de minte. De cate ori raspunsul vostru n-a fost "N-as sti sa-ti spun exact!"? Poate ca e momentul sa ne gandim serios la lucrurile astea, sa incercam sa ne dam niste raspunsuri. S-ar putea sa aflam lucruri la care pana acum poate nici nu ne-am fi gandit...

Over and over again

Cause it's all in my head...I think about it over and over again...I replay it over and over again...De ce nu putem trece peste anumite situatii? De ce trebuie sa existe lucruri care sa ne marcheze existenta? De ce in ciuda nepasarii unora sau a atitudinii altora, continuam sa speram...sa credem ca va veni o vreme cand totul se va schimba si viata noastra va arata altfel? De ce atata nepasare si indiferenta si mai ales de ce ne doare atat de rau? Suntem oare atat de slabi incat nu ne putem ridica sa spunem ''pana aici! de acum totul se va schimba!"? Ne-am adancit atat de mult in ganduri si sentimente incat nu mai vedem lumina? Sau inca ne intrebam daca ea exista cu adevarat? Ce trebuie sa se intample, cine trebuie sa intervina pentru ca lucrurile sa poata fi schimbate? Nu suntem oare in stare sa dam tonul propriei schimbari? Sau ne temem prea mult de ce ar putea urma?

Post no.1

Hello and welcome! Primul post! Well, special thanks to Isys, care a depus o munca serioasa de convingere. That's all for now. Enjoy!