30 iunie 2010

Dialog

- De ce te porti asa?
- Asa cum?
- Esti distant.
- Aha...ti se pare...
- Hai serios. Ce se intampla cu tine?
- Nimic. Ti-am zis, e doar parerea ta.
- Uita-te si tu la tine! Parca vorbesc singura.
- Ma scutesti acum de dramele astea?! Vezi cumva ca as avea chef de astfel de discutii si mai ales acum? Hai, gaseste-ti altceva de facut!
- Cum poti sa spui ca nu s-a intamplat nimic? Uita-te la tine cum reactionezi! E prima data cand te vad asa!
- Ei, si? Credeai ca sunt perfect? Ca n-am si eu dreptul sa ma enervez? De ce trebuie neaparat sa fiu ca ceilalti sau ca pana acum? Sau crezi cumva ca doar tu ai dreptul sa te schimbi?
- Nu-mi vine sa cred...
- Nu?? Nici mie! Poate m-am saturat sa fac tot timpul cum vrei tu! Poate nu mai vreau sa te ascult! Poate ca m-am plictisit de discutiile astea de 2 bani si m-am saturat sa aud aceleasi subiecte mereu! Poate ca ar fi cazul sa pleci!

Iesi, trantind usa in urma ei...Nu putea realiza ceea ce tocmai auzise. Incerca sa se convinga ca era doar o stare de moment, o manifestare a unor energii negative, un moment de slabiciune, orice...

Brusc, un sunet atat de cunoscut o facu sa tresara. Era telefonul...se ridica din pat, il apuca si citi "You're the best that ever happened to me, baby!"

2 comentarii:

Anonim spunea...

Mi-ai adus aminte de http://artificiality.wordpress.com/2010/05/12/un-dialog-obisnuit/

Mi-a prins bine postul tău.
:)

Kante spunea...

Indeed, pretty much the same thing. Din pacate, un dialog obisnuit pt multi dintre noi...

Ma bucur ca ti-a prins bine :)