Still ...

Ningea. Statea la geamul ei, privind minunea ce se i derula in fata ochilor, dorindu-si sa fie in mijlocul ei. Pe masura ce timpul trecea, ochii i se pierdeau in zare, in albul infinit...Ratacea pe cai stiute doar de sufletul ei, prin locuri nebanuite, prin ganduri ascunse...continua sa-si puna intrebari... daca va mai fi ceea ce a fost odata, daca va mai avea vreodata aceleasi sentimente, daca va mai fi o alta data, daca...

Apoi isi aminti...Ii aparu in fata ochilor, privind-o, zambindu-i ... Pentru o clipa, era fericita. Era exact asa cum si-l imaginase...senin, cald, surprinzator...Avusese atata nevoie sa-l revada, sa-si aminteasca ceea ce simtise candva.

Brusc, o fierbinteala ii cuprinse obrazul. Pana sa-si dea seama ce i se intampla, se trezi plangand. Pe masura ce revenea la realitate, realiza ca totul fusese doar un vis. O iluzie. O speranta. O himera.