Discutau mereu...de fapt, el era cel care vorbea mai mult. Ea asculta, il privea, vedea prin el. De cateva ori reusise sa ascunda totul, sa pastreze aparentele, dar acum parca ceva continua sa o dea de gol cu fiecare ocazie. Se simtea bine in prezenta lui, aveau puncte comune, aveau subiecte de discutie dar...ceva nu mergea. Ceva nu era asa cum ar fi trebuit sa fie. Isi dorea sa scape de tot, sa nu mai auda de nimeni, sa uite...vroia sa plece, sa incerce sa-si gaseasca linistea. El, ca de obicei, simtea tot ce se intampla fara ca ea sa fie nevoita sa rosteasca vreun cuvant. De multe ori, era nevoie doar de o privire din partea ei pentru ca el s-o ia in brate. Acum insa...
- N-o sa mearga atata timp cat tu continui sa ai atitudinea asta si nu realizezi ceea ce faci. N-o sa mearga atata timp cat incerci sa negi lucruri evidente si refuzi sa vezi ce se intampla cu adevarat in jurul tau. Ti-am spus de mult ca ar fi cazul sa te trezesti si sa revii cu picioarele pe pamant. Nu m-ai ascultat! Asadar, ceea ce se intampla acum e doar urmarea indiferentei tale, a egoismului si a incapatanarii de a fi singura care are dreptate. Nu mai incerca sa dai vina pe altii pentru propriile greseli !
- De ce-mi spui toate astea? De ce acum? Si de ce pe tonul asta?
-Pentru ca m-am saturat sa vad cum te distrugi, cum te enervezi din orice. Pentru ca incepi sa-i indepartezi pe toti de tine si te porti de parca nu ti-ar pasa. Pentru ca mi-e greu sa-mi dau seama cine esti tu cu adevarat si cat mai ai de gand sa ramai in situatia asta. Pentru ca m-am saturat sa fiu comparat cu el.
- De unde ai scos-o si pe asta?
- Fie ca vrei sa recunosti, fie ca nu...asta se intampla...m-am saturat sa-ti repet aceleasi lucruri si sa fiu singurul care le aude...m-am saturat sa tot incerc sa te scot din situatia asta cand tu continui sa te afunzi...si mai ales m-am saturat ca tot ceea ce fac sa fie vazut prin ochii lui...
to be continued...
6 comentarii:
nici un barbat nu accepta sa fie oglinda altuia
Şi prin asta să realizeze că el în sine nu reprezintă... un sine.
E valabil şi la femei, fiecare e unică, deşi bărbaţii caută în fiecare cam aceleaşi lucruri şi apoi corelează cu ce a găsit... sau nu.
Fără comparaţii ocazionale nu am avea nicio tangenţă cu noi, din trecut. Nu-s negative cât timp e vorba de concept şi nu de nostalgia trecutului.
Toţi ştim ce e bine pentru noi, ce nu, şi avem baraje stabilite pentru când ne era bine, când nu... şi ne raportăm la ele ca să nu ne pierdem minţile şi să cedăm în faţa altora...
Sau mă rog, aşa văd eu lucrurile :D
@ Madalina: asa cum nici o femeie nu accepta sa fie comparata cu alta...
@ artificiality: cu ultima parte sunt perfect de acord. Delimitam clar momentele cand eram fericiti de cele cand aveam alte stari de spirit, poate mai putin placute...dar din pacate, de cele mai multe ori momentele in sine sunt strans legate de nostalgia aia de care pomeneai tu...asa ca orice comparatie are inevitabil legatura cu trecutul...
Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro
Pentru mine momentele bune sunt oglinda unei ambiţii latente. Şi a unui drum care poate reveni, dacă-mi redescopăr liniştea interioară. Fiecare moment are darul de a ne zâmbi, lovi, părăsi sau amăgi. Dar ne aparţin atâta timp cât dorim.
Trecutul e ceea ce ne formează pentru azi, pentru mâine, pentru mereu. Schimbarea e inerentă vieţii, şi ne ajută să nu ne plictisim de noi înşine... caută sensul în trecut, redescoperă alt sens în prezent şi dă-ţi voie să guşti un altul în viitor. Îmbrăţişează drumul aşa cum te îmbrăţişează el :)
Perfect de acord cu tine, artificiality.
Trecutul, prezentul si viitorul nu pot exista unul fara celalalt la fel cum nici noi n-am exista fara oricare din acestea.
Multumesc pentru gandurile si sfaturile de fiecare data :)
Trimiteți un comentariu